Alimentația bebelușului în primul an
Alimentația are un rol deosebit în creșterea și dezvoltarea copilului în primul an de viață. În această perioadă, laptele rămâne baza hranei, iar celelalte alimente se introduc treptat, în funcție de vârstă, de felul în care crește bebelușul și de nevoile lui. O alimentație bine organizată cuprinde mesele de lapte, diversificarea și, atunci când sunt necesare, suplimente de anumite vitamine și minerale.

Cuprinsul articolului
Zece reguli de bază pentru începutul diversificării
Trecerea de la o alimentație bazată exclusiv pe lapte la mese mai variate se face treptat, urmărind cu atenție reacțiile copilului. Contează atât alegerea alimentelor, cât și pregătirea lor, cantitatea și momentul în care sunt oferite.
- Adaptați începutul diversificării la felul în care crește copilul. Introducerea alimentelor noi este prevăzută între a cincea și a șasea lună de viață. Dacă după luna a cincea creșterea în greutate încetinește, se începe mai devreme; dacă bebelușul crește bine, se poate aștepta până la împlinirea a șase luni.
- Lărgiți meniul puțin câte puțin. Într-o săptămână se introduc unul sau două alimente noi, astfel încât copilul să se obișnuiască treptat cu diferite feluri de mâncare.
- Oferiți alimentele noi separat. La început se dau cantități mici, diluate și pregătite corespunzător, pentru a putea observa cum tolerează copilul fiecare aliment.
- Fiți mai prudenți dacă există o predispoziție la alergii. Alimentele noi se introduc și mai lent la bebelușii care au avut deja semne de intoleranță la anumite alimente sau ai căror părinți au alergii alimentare. Sunt preferate alimentele cu potențial alergizant mai redus.
- Folosiți, la nevoie, laptele pe care copilul îl primește deja. Dacă mesele de lapte nu îi asigură o cantitate suficientă, același lapte poate fi adăugat în piureuri de fructe, legume sau cereale.
- Evitați adaosurile inutile. Mâncarea sugarului se pregătește fără sare sau alte condimente, iar cantitățile mari de zahăr trebuie, de asemenea, evitate.
- Alegeți ingrediente de calitate și păstrați corect mâncarea preparată. Sunt preferate alimentele proaspete și coapte, cele congelate fiind folosite doar în mod excepțional. O porție proaspăt preparată poate fi păstrată în frigider, dar trebuie consumată în următoarele 24–48 de ore.
- Adaptați textura la vârstă. La începutul diversificării, în primele șase luni de viață, mâncarea se omogenizează cu blenderul; ulterior poate fi oferită mărunțită.
- Introduceți treptat ustensilele potrivite pentru masă. După vârsta de șase luni, alimentele lichide pot fi oferite din cană, iar piureurile cu lingurița.
- Formați obiceiul de a bea apă. Evitați oferirea frecventă a sucurilor îndulcite, mai ales la adormire. Sucurile neîndulcite pot fi servite la masă, în timp ce copilul învață treptat să își potolească setea cu apă.
Componentele de bază ale alimentației sugarului
Alimentația unui bebeluș sănătos în primul an cuprinde trei componente principale: alimentația lactată, alimentația complementară sau mixtă și suplimentele de vitamine și minerale.
Alimentația lactată poate fi asigurată în trei moduri: prin alăptare exclusivă, prin combinarea laptelui matern cu formula pentru sugari sau prin hrănirea cu o formulă de lapte produsă industrial. Alegerea depinde de posibilitatea de a alăpta, de cantitatea de lapte matern disponibilă, de creșterea copilului și de alte împrejurări legate de sănătatea și nevoile sale nutriționale.
Laptele matern și importanța alăptării
Copilul este numit sugar de la naștere până la împlinirea unui an. Termenul este legat de supt, alăptarea fiind principalul mod de hrănire a bebelușilor de-a lungul unei mari părți a istoriei omenirii.
În primele cinci până la șase luni, laptele matern are avantaje clare față de alte forme de hrănire. Compoziția lui este adaptată nevoilor copilului și poate asigura nutrienții necesari unei creșteri și dezvoltări normale.
Ce conține laptele matern și cum protejează copilul
Apa reprezintă cea mai mare parte a laptelui matern: aproximativ 87,5 grame la 100 de mililitri. De aceea, un bebeluș sănătos care primește suficient lapte matern nu are, de obicei, nevoie de lichide suplimentare. Laptele matern conține carbohidrați, proteine ușor digerabile și grăsimi, precum și vitamine, minerale, enzime și substanțe cu activitate imunologică. Proporția acestor componente este potrivită nevoilor sugarului.
Componentele active imunologic sunt deosebit de importante pentru protecția împotriva diferitelor infecții, în special a celor intestinale, dar și a altor boli infecțioase. Alăptarea este asociată și cu o probabilitate mai mică de apariție a anumitor afecțiuni alergice.
A fost cercetată și posibila influență a alăptării asupra dezvoltării intelectuale și a vederii. Unele studii au formulat ipoteza unor abilități intelectuale și a unei acuități vizuale mai bune la copiii alăptați, comparativ cu cei hrăniți cu formule fără adaos de acizi grași polinesaturați cu lanț lung, cunoscuți drept LCP. Aceste rezultate sunt ipoteze de cercetare privind posibile diferențe, nu o garanție a unui anumit rezultat în dezvoltare.
Dimensiunea afectivă a alăptării
Alăptarea nu înseamnă doar hrană. Ea aduce mama și copilul în contact apropiat, oferindu-i bebelușului sentimentul că este protejat, îngrijit și iubit. Apropierea fizică, atingerea și comunicarea dintre mamă și copil asigură și o stimulare socială continuă. Importanța alăptării depășește, astfel, rolul ei strict nutritiv.
Alăptarea poate aduce și economii familiei. Se estimează că hrănirea cu formule de lapte produse industrial costă aproximativ de trei ori mai mult decât o alimentație adecvată pentru mama care alăptează.
Când începe alăptarea?
Este de dorit ca alăptarea să înceapă cât mai curând după naștere. În primele zile, supturile frecvente sunt deosebit de importante: stimulează glandele mamare și producerea unei cantități mai mari de lapte. În această perioadă de început, organismul mamei stabilește treptat lactația, adică procesul de producere și secreție a laptelui.
Cum se schimbă laptele matern după naștere?
Compoziția laptelui matern nu rămâne identică pe toată durata alăptării. Proprietățile lui se schimbă odată cu etapele lactației, dar și în timpul unui singur supt. Se disting trei forme principale: colostrul, laptele de tranziție și laptele matern matur.
Colostrul: primul lapte matern
În ultimele zile de sarcină și în primele două până la trei zile după naștere, sânii produc colostru. Acest prim lapte este deosebit de bogat în componente biologic active. Se deosebește de laptele matur prin aspect, compoziție chimică și proprietăți protectoare. Culoarea gălbuie caracteristică provine din conținutul mai ridicat de vitamina A și caroten. Față de laptele matur, colostrul are mai multe proteine și săruri, dar mai puține grăsimi și carbohidrați.
Este deosebit de bogat în imunoglobulină A secretorie și în anticorpi îndreptați împotriva diferiților agenți patogeni. Rolul său principal este protejarea nou-născutului. Conținutul mai mare de săruri favorizează și golirea intestinului, respectiv eliminarea meconiului, primul scaun al bebelușului.
Laptele de tranziție
Laptele de tranziție se produce aproximativ din a patra până în a paisprezecea zi după naștere. El păstrează unele caracteristici ale colostrului, dar compoziția sa se apropie treptat de cea a laptelui matern matur. În acest interval scad concentrațiile de proteine și imunoglobuline, în timp ce cresc proporțiile de grăsimi, lactoză — zahărul din lapte — și vitamine hidrosolubile, precum și valoarea energetică totală.
Laptele matern matur
Laptele matur începe să se formeze în a treia sau a patra săptămână după naștere. Cantitatea și compoziția lui pot acoperi nevoile nutriționale ale bebelușului în prima jumătate a primului an de viață.
Compoziția se schimbă și pe parcursul unui supt. La început, laptele este de obicei mai apos și conține mai puține grăsimi. Pe măsură ce copilul suge, conținutul de grăsimi crește, iar laptele de la sfârșitul mesei are o densitate energetică mai mare. Se presupune că acest lapte contribuie la sațietate și la încheierea spontană a suptului. De aceea se subliniază importanța unei durate suficiente a mesei, astfel încât copilul să își acopere necesarul de energie.
Aspectul apos nu înseamnă că laptele este slab
Laptele matern matur pare adesea mai fluid și mai transparent decât colostrul. Acest aspect poate duce la concluzia greșită că nu este suficient de hrănitor. O asemenea impresie poate determina mama să introducă inutil un biberon cu alt tip de lapte, ceea ce poate reduce treptat alăptarea.
Laptele matern matur și laptele de vacă au aproximativ aceeași valoare energetică: circa 68 de kilocalorii la 100 de mililitri, respectiv 285 de kilojouli la 100 de mililitri. Diferența dintre ele nu se rezumă la energie, ci privește și compoziția și adecvarea la nevoile bebelușului.
Afirmațiile neîntemeiate că mama are prea puțin lapte sau că laptele ei este slab pot duce la introducerea inutilă a formulei, mai ales în perioada sensibilă de instalare a lactației, iar ulterior la oprirea treptată a alăptării.
Combinarea laptelui matern cu formula
Alimentația lactată mixtă înseamnă că bebelușul primește, pe lângă sân, și o formulă pentru sugari produsă industrial. Formula trebuie să fie potrivită vârstei și greutății copilului.
Înainte de adoptarea acestui mod de hrănire se recomandă o discuție cu medicul pediatru. Nevoia de lapte suplimentar se evaluează urmărind creșterea în greutate. Printre metodele care pot fi folosite se numără cântărirea bebelușului înainte și după supt. Aceste informații ajută la stabilirea necesității reale a alimentației mixte.
Hrănirea cu formulă pentru sugari
Dacă mama nu poate sau nu dorește să alăpteze, bebelușul poate fi hrănit cu o formulă de lapte produsă industrial. Aceste produse au, de regulă, la bază laptele de vacă, însă compoziția lor este adaptată nevoilor nutriționale ale sugarului. Cantitățile și proporțiile de proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și minerale diferă de cele din laptele de vacă obișnuit, pentru a fi mai potrivite vârstei mici.
Formule de început și formule de continuare
Se face distincția între formulele de început și cele de continuare. Formulele de început sunt prevăzute pentru primele patru până la cinci luni, dar pot fi folosite pe tot parcursul primului an.
Formulele de continuare sunt destinate unei etape ulterioare, după împlinirea a patru luni. Ele au concentrații mai mari de proteine și grăsimi decât formulele de început. Pe lângă lactoză, pot conține și alți carbohidrați, inclusiv maltodextrină și amidon, precum și vitamine și minerale adăugate. Această compoziție le poate face ceva mai consistente și se presupune că, la unii copii, produc o senzație de sațietate mai pronunțată.
De ce laptele de vacă obișnuit nu este un înlocuitor potrivit?
Laptele de vacă, fie proaspăt, pasteurizat sau praf, nu este considerat un aliment de bază adecvat pentru copilul sub un an. Deși poate acoperi anumite nevoi energetice, compoziția lui diferă mult de cea a laptelui matern. Are mai multe proteine și minerale, ceea ce solicită suplimentar rinichii încă imaturi ai sugarului.
În schimb, conține o proporție mai mică de acizi grași nesaturați, printre care acizii oleic, linoleic și linolenic, importanți pentru creșterea și dezvoltarea normale. Laptele de vacă are și mai puțină vitamina C, vitamina E și iod, precum și o cantitate insuficientă de fier, care se absoarbe mai greu din el la nivelul tubului digestiv.
În plus, proteinele intacte din laptele de vacă pot crește riscul de alergie la aceste proteine în cazul sugarilor susceptibili.
Diversificarea: trecerea la mese mai variate
Alimentația complementară cuprinde alimentele pe care copilul le primește alături de lapte și care nu fac parte din alimentația lactată de bază. Nu este prevăzută introducerea alimentelor noi înainte de sfârșitul lunii a patra, deoarece nu se așteaptă beneficii deosebite de la un început mai timpuriu. În același timp, diversificarea trebuie începută cel târziu până la sfârșitul lunii a șasea, când laptele singur nu mai acoperă pe deplin toate nevoile nutriționale ale sugarului mai mare.
Alimentele noi se introduc separat, la intervale de câteva zile, pentru a putea urmări eventualele reacții. Una dintre succesiunile folosite frecvent include sucuri de fructe, piureuri de fructe, legume, preparate cu lapte și cereale, carne și pește.
La copiii care au rude apropiate cu boli alergice se aplică un calendar mai prudent. În această abordare, citricele, fructele cu coajă lemnoasă, ouăle, peștele, laptele de vacă din comerț și cerealele cu gluten se introduc mai târziu, cu recomandarea de a aștepta până la sfârșitul primului an.
Și alimentele pentru sugari produse industrial pot face parte din diversificare. Ele sunt preparate din ingrediente cu origine controlată, iar piureurile gata preparate de bună calitate reprezintă o opțiune practică pentru părinți.
Fructele în alimentația bebelușului
Fructele oferă energie, vitamine, minerale, apă și fibre alimentare care contribuie la o digestie bună.
Se introduc cel mai devreme după împlinirea a cinci luni. La început, sucul de fructe poate completa o masă de lapte, urmând ca apoi să fie oferit piureul de fructe. Dacă bebelușul crește bine în greutate, începutul diversificării se amână până la șase luni împlinite. Dacă ritmul creșterii încetinește, se poate începe după luna a cincea.
Alimentele noi pot provoca reacții digestive, precum crampe abdominale sau diaree, motiv pentru care, la început, fructele se recomandă în prima parte a zilei. La copiii din familii cu predispoziție la alergii, citricele necesită o atenție deosebită: lămâile, portocalele, mandarinele și grepfrutul.
Introducerea legumelor
Legumele au, de obicei, mai puține calorii decât fructele, dar sunt o sursă valoroasă de vitamine, minerale, apă și fibre alimentare. Este deosebit de important aportul lor la o digestie bună și la un tranzit intestinal regulat.
Introducerea legumelor este planificată după luna a șasea, de preferință la prânz. Se începe cu porții mici, care cresc treptat în săptămânile următoare, până când masa de legume înlocuiește o masă de lapte.
Cerealele în primul an
Cerealele sunt o sursă importantă de carbohidrați, proteine vegetale și vitamine din complexul B. Se introduc mai ales pentru valoarea lor energetică, în special când mesele de lapte nu mai sunt suficiente pentru a sătura copilul.
Între a cincea și a șasea lună sunt prevăzute cereale fără gluten, precum orezul și porumbul. Cerealele care conțin gluten, printre care grâul, orzul și secara, se introduc după luna a șasea. În unele regiuni ale lumii se practică și amânarea lor până la sfârșitul primului an.
Preparatele din cereale cu fructe sau cu lapte pot fi oferite inițial dimineața, iar masa de lapte cu cereale este prevăzută și pentru seară.
Carnea și peștele
Carnea și peștele furnizează fier, proteine animale și vitamine din complexul B. Momentul introducerii depinde de vârsta copilului și de alimentul ales.
După a șasea sau a șaptea lună se poate oferi carne albă fragedă, inclusiv de pui, curcan și iepure, precum și carne de vițel tânăr. Peștele alb, carnea de miel și cea de ied se introduc după luna a noua. Peștele gras este prevăzut după împlinirea unui an.
Introducerea oului în alimentație
Oul se introduce după luna a noua, începând cu cantități mici de gălbenuș fiert tare. La început, gălbenușul poate fi adăugat în preparatele din legume, iar cantitatea se mărește treptat. După una sau două luni, copilul poate primi gălbenuș o dată pe săptămână.
Albușul se introduce după împlinirea unui an, din cauza posibilității unei reacții alergice.
Vitaminele și mineralele în primul an de viață
Creșterea și dezvoltarea rapidă din primul an presupun un necesar constant de vitamine și minerale. O atenție deosebită este acordată vitaminelor C și D, fierului și fluorului. Acești nutrienți contribuie la dezvoltarea oaselor, formarea celulelor sanguine, transportul oxigenului, funcționarea metabolismului și sănătatea dinților.
Vitamina D și dezvoltarea oaselor
Vitamina D participă la metabolismul calciului și la mineralizarea corespunzătoare a oaselor. Deficitul de vitamina D poate provoca rahitism la copii, o boală a oaselor aflate în creștere, cauzată de mineralizarea insuficientă.
Pe lângă modificările osoase, rahitismul poate fi însoțit de neliniște, insomnie, iritabilitate, transpirație excesivă și scăderea tonusului muscular. Printre semnele osoase timpurii se numără înmuierea regiunii occipitale a craniului, numită craniotabes, forma pătrățoasă a capului și îngroșarea oaselor lungi în apropierea articulațiilor, care poate da aspectul unor articulații duble. Mai târziu pot apărea deformări precum picioarele în X sau în O și modificări ale formei bazinului asociate rahitismului.
Întrucât alimentația sugarului nu asigură suficientă vitamina D, schema de suplimentare prevede administrarea zilnică a 400–600 de unități internaționale de vitamina D3, din prima lună până la sfârșitul primului an. În al doilea și al treilea an, același interval de dozare este prevăzut pentru lunile de iarnă.
Alături de vitamina D, se subliniază importanța unui aport suficient de calciu din lapte și produse lactate, cu aproximativ 500 ml de lapte pe zi, precum și a unei expuneri adecvate la lumina soarelui.
Vitamina C
Vitamina C intervine în mai multe procese metabolice importante. Ea participă la metabolismul glucozei și al fierului, la degradarea colesterolului și a unor aminoacizi, precum și la formarea celulelor sanguine.
Necesarul zilnic al sugarului este estimat la 25–50 mg. Laptele matern conține aproximativ 50 mg de vitamina C pe litru, iar formulelor pentru sugari li se adaugă această vitamină în timpul fabricării. Aceste tipuri de alimentație lactată acoperă necesarul de vitamina C în primele șase luni. După începerea unei diversificări adecvate, copilul o poate primi și din alte alimente.
Pentru copiii hrăniți cu lapte obișnuit de consum este prevăzut un preparat farmaceutic cu vitamina C, în doză zilnică de 30 mg.
Fierul și prevenirea anemiei
Fierul are un rol esențial în transportul oxigenului și al electronilor în organism. Cea mai mare parte se găsește în hemoglobină, pigmentul globulelor roșii care asigură transportul oxigenului. Lipsa fierului poate duce la anemie.
Până la sfârșitul primului an, necesarul de fier al sugarului este estimat la aproximativ 10 mg pe zi. O alimentație de bună calitate este deosebit de importantă pentru prevenirea deficitului. Aceasta include alăptarea timp de cel puțin șase luni sau folosirea formulelor îmbogățite cu fier, introducerea alimentelor complementare între luna a patra și luna a șasea și oferirea unor alimente care conțin fier și vitamina C. Cerealele, carnea, peștele și organele se numără printre sursele de fier, iar lămâile, portocalele și roșiile sunt exemple de alimente care furnizează vitamina C.
Pentru copiii alăptați după șase luni se menționează posibilitatea unui aport suplimentar de fier, independent de diversificare.
Când pot fi necesare suplimente de fier?
Administrarea preventivă a fierului sub formă de preparat farmaceutic este luată în considerare în special la anumite categorii de sugari. Printre acestea se numără copiii născuți prematur, începând din a doua lună de viață, gemenii, copiii care au pierdut sânge și nou-născuții cu o concentrație scăzută a hemoglobinei la naștere. Necesită atenție suplimentară și bebelușii care cresc foarte repede, au infecții frecvente sau trăiesc în familii cu un nivel socioeconomic scăzut.
Pentru prematuri este indicată o doză zilnică de 2–4 mg de fier pe kilogram de greutate corporală, iar pentru celelalte categorii menționate este prevăzută o doză de 1–2 mg/kg pe zi.
Fluorul și sănătatea dinților
Fluorul are atât o acțiune sistemică, cât și una locală asupra sănătății dentare. Acțiunea sistemică presupune încorporarea sa în smalțul dentar, iar cea locală favorizează remineralizarea smalțului și poate avea un efect antibacterian. Un aport insuficient de fluor este asociat cu un risc mai mare de apariție a cariilor.
Pentru protejarea dinților de lapte și a celor permanenți este descrisă asocierea acțiunii sistemice cu cea locală.
Nu este pe deplin clarificat dacă administrarea fluorului în timpul sarcinii poate preveni cariile la copil și în ce măsură.
Fluorul din apa potabilă și schema de suplimentare
Concentrația de fluor din apa potabilă este importantă atunci când se stabilește necesitatea unui aport suplimentar. Suplimentarea este prevăzută când concentrația este sub 0,3 mg/L.
Astfel de valori au fost înregistrate în aproape toată Croația, în timp ce în zona Kutina, Ivanić-Grad și în unele părți ale comitatului Vukovar-Srijem s-au măsurat concentrații cuprinse între 0,3 și 0,6 mg/L. Pentru zonele cu o concentrație mai mare este descrisă folosirea unei doze înjumătățite față de cea prevăzută pentru apa cu mai puțin de 0,3 mg/L de fluor.
Schema de administrare sistemică include următoarele cantități de fluorură de sodiu:
- Din luna a șasea până la sfârșitul celui de-al doilea an: 0,25 mg zilnic.
- De la împlinirea a doi ani: două comprimate pe zi, fiecare de 0,25 mg.
- La vârsta de patru până la cinci ani: trei astfel de comprimate zilnic.
- Din al șaselea an: un comprimat de 1 mg pe zi.
Pentru sugarii alăptați este descrisă și posibilitatea ca mama să ia un comprimat de fluor de 1 mg.
Pe lângă aportul sistemic, protecția locală a dinților include folosirea pastelor cu fluor și periajul cu un gel cu aminofluorură o dată la șapte până la paisprezece zile. Este subliniată și necesitatea periajului regulat după fiecare masă.
Pentru obținerea efectului sistemic deplin este indicată administrarea comprimatelor de cel puțin 200 de ori pe an. Pentru a asigura și acțiunea locală, comprimatele pot fi dizolvate în puțină apă sau mestecate.
Mesele de lapte și diversificarea în primul an
Nevoile alimentare se schimbă pe măsură ce copilul crește. Numărul meselor, cantitățile și ponderea laptelui se adaptează treptat vârstei și introducerii altor alimente. Schema următoare prezintă numărul meselor zilnice, cantitățile orientative de lapte și tipurile de alimente introduse în primul an.
O schemă orientativă a meselor
| Vârsta | Numărul total de mese | Mese de lapte | Tipul de lapte |
|---|---|---|---|
| 1 lună | La cerere, aproximativ 6–7 | 6–7 × 70–100 ml | Alăptare sau formulă de început |
| 2 luni | 6 | 6 × 100–130 ml | Alăptare sau formulă de început |
| 3 luni | 5–6 | 5–6 × 130–160 ml | Alăptare sau formulă de început |
| 4 luni | 5 | 5 × 160–200 ml | Alăptare sau formulă de început |
| 5 luni | 4–5 | 3 × 250 ml | Alăptare sau formulă de continuare |
| 6 luni | 4–5 | 2 × 250 ml | Alăptare sau formulă de continuare |
| 7–12 luni | 4–5 | 2 × 250 ml | Alăptare sau formulă de continuare |
Cantitățile din tabel descriu schema meselor de lapte; copiii alăptați continuă să fie hrăniți la sân.
Introducerea celorlalte mese
Luna a cincea: În program se adaugă suc de fructe sau piure de fructe, precum și legume și orez. Sunt prevăzute una până la două mese complementare, inclusiv o masă de aproximativ 250 ml.
Luna a șasea: Sunt incluse sucuri de fructe, piureuri de fructe și de fructe cu cereale, legume, cereale fără gluten și carne. Sunt prevăzute două până la trei mese complementare, cu o masă de fructe și una de legume de aproximativ 250 ml. Carnea se oferă de două până la trei ori pe săptămână, în cantitate de cel mult 20 g la o masă.
Din luna a șaptea până în luna a douăsprezecea: Se păstrează două până la trei mese complementare și se introduc cereale cu gluten, carne, gălbenuș și pește alb. Carnea este prevăzută de două până la trei ori pe săptămână, în porții de 30–35 g, iar gălbenușul o dată pe săptămână.
La sugarii care iau bine în greutate, începutul diversificării se amână cu aproximativ o lună.
Alimentele potrivite fiecărei vârste
Lărgirea treptată a meniului cuprinde diferite fructe, legume, cereale, produse lactate, sortimente de carne, pește și ouă.
Lapte, fructe, cereale și legume
| Vârsta | Lapte și produse lactate | Fructe | Cereale | Legume |
|---|---|---|---|---|
| 5–6 luni | Lapte matern sau formulă adaptată pentru sugari | Măr, banană, pară | Fulgi de orez și de porumb | Morcov, gulie, mangold, dovlecel |
| 7 luni | Lapte matern sau formulă adaptată pentru sugari | Caisă, piersică și fructele deja introduse | Fulgi de ovăz, grâu, orz | Cartof, broccoli, spanac |
| 8 luni | Lapte matern sau formulă adaptată pentru sugari | Fructele deja introduse | Pâine, pesmeți | Fasole verde, dovleac, mazăre pasată |
| 9 luni | Lapte matern sau formulă adaptată pentru sugari | Fructele deja introduse, lămâie, portocală | Paste făinoase | Varză creață, praz |
| 10 luni | Lapte matern sau formulă adaptată pentru sugari, brânză din lapte de vacă, iaurt, unt | Amestecuri de fructe | Cerealele deja introduse | Legumele deja introduse |
| 11 luni | Alimentele deja introduse | Fructele deja introduse | Cerealele deja introduse | Linte, varză |
| 12 luni | Alimentele deja introduse | Pepene verde, fructe de pădure | Amestecuri de cereale | Fasole |
Grăsimi, carne, pește, ouă și dulciuri
| Vârsta | Grăsimi și condimente | Carne, pește și ouă | Dulciuri și alte alimente |
|---|---|---|---|
| 5–6 luni | — | Carne albă de pui și curcan, prevăzută după luna a șaptea | — |
| 7 luni | Ulei de măsline | Carne de vițel, iepure | Biscuiți petit beurre, fulgi de porumb |
| 8 luni | — | Carne de miel, pește alb | — |
| 9 luni | — | Gălbenuș | — |
| 10 luni | — | Carne de mânzat, carne de vită adultă | Budincă |
| 11 luni | — | Se continuă cu alimentele deja introduse | — |
| 12 luni | Cantități mici de condimente, usturoi | Șuncă presată, albuș | — |
Ouăle, peștele, citricele, fructele cu coajă lemnoasă, arahidele și produsele care conțin arahide, precum unele gustări, sunt menționate ca alimente cu potențial alergen mai ridicat. În schema descrisă, introducerea lor este amânată până la sfârșitul primului an.
Alimentația sugarilor cu nevoi speciale
Unii copii au nevoie de atenție suplimentară la alegerea alimentelor, din cauza alergiilor, a tulburărilor digestive sau a altor afecțiuni. Printre subiectele importante se numără alergiile alimentare, boala celiacă, regurgitațiile, vărsăturile și refluxul gastroesofagian.
Alergiile alimentare la sugari
Afecțiunile alergice sunt tot mai frecvente; în țările foarte dezvoltate se estimează că afectează aproximativ 5–8% dintre copii. Alergiile alimentare sunt mai puțin frecvente decât afecțiunile alergice în ansamblu, dar au o importanță deosebită în copilăria mică, deoarece mecanismele imunitare și celelalte mecanisme de apărare ale sistemului digestiv sunt încă imature. Hipersensibilitatea la lapte a fost înregistrată la aproximativ 3% dintre copii.
Totuși, nu orice reacție neplăcută la un aliment este o alergie. Alergiile reprezintă doar o parte dintre reacțiile adverse posibile; multe alte probleme apar prin mecanisme neimunologice, toxice sau netoxice. Stabilirea diagnosticului poate fi dificilă. Când este suspectat un anumit aliment, evitarea lui are un rol important în cadrul unui proces adecvat de evaluare și tratament.
Alergenii alimentari frecvenți
Printre alimentele care provoacă frecvent reacții alergice la copii se numără:
- Proteinele din laptele de vacă.
- Ouăle.
- Soia.
- Peștele.
- Fructele cu coajă lemnoasă.
Laptele de vacă are o importanță aparte, deoarece unii sugari pot fi expuși la el încă imediat după naștere.
Alergenii ascunși în produsele alimentare
Alergenii nu sunt întotdeauna ușor de identificat în produsele gata preparate. Cantități mici din anumite ingrediente se pot găsi în produse în care părinții nu se așteaptă să le întâlnească. Exemplele includ laptele de vacă din cârnați, uleiul de arahide din amestecurile de uleiuri vegetale și lecitina folosită ca emulgator.
De aceea, citirea atentă a etichetelor este deosebit de importantă atunci când copilul are o alergie confirmată. Sunt de preferat mesele simple, preparate din ingrediente cunoscute, mai ales când hrana este gătită acasă și părinții pot controla compoziția.
Reacțiile alergice încrucișate
Asemănările dintre anumiți alergeni pot provoca reacții la mai multe alimente sau substanțe din mediu. La copiii alergici la proteinele laptelui de vacă a fost observată și o asociere cu alergia la soia. În unele studii, frecvența acestor reacții a ajuns până la 40%.
Reactivitatea încrucișată poate lega și alergenii alimentari de cei inhalați. Printre exemple se numără asocierea dintre măr și polenul de mesteacăn, precum și cea dintre crustaceele marine și alergenii din praful de casă.
Cum poate fi recunoscută o alergie alimentară?
O reacție alergică poate afecta mai multe sisteme ale organismului. Cel mai des apar manifestări la nivelul pielii, al mucoasei bucale, al sistemului digestiv sau al căilor respiratorii.
Reacțiile cutanate pot include dermatită atopică și urticarie. La nivelul gurii pot apărea mâncărimi sau umflarea mucoasei. Manifestările digestive includ crampe, vărsături și diaree. Simptomele respiratorii se pot manifesta prin tuse și dificultăți de respirație.
În cazurile cele mai grave poate apărea o reacție alergică sistemică, respectiv șoc anafilactic, o stare care pune viața în pericol imediat.
Aspectul și intensitatea reacțiilor alergice depind și de vârsta copilului. La sugari sunt afectate cel mai frecvent pielea și sistemul digestiv.
Observațiile părinților ajută la identificarea unui posibil alergen. Informațiile despre alimentele introduse recent și reacțiile apărute ulterior pot sprijini evaluarea pediatrului. Din acest motiv, alimentele se introduc treptat, cel mult două alimente noi într-o săptămână.
Alimentația în alergia la laptele de vacă
Alergia confirmată la proteinele laptelui de vacă impune o abordare alimentară specifică. Este prevăzută alăptarea exclusivă în primele șase luni, cu eliminarea laptelui și a produselor lactate din alimentația mamei.
Dacă alăptarea nu este posibilă, se folosesc formule speciale în care proprietățile alergene ale proteinelor au fost reduse prin prelucrare tehnologică. Printre ingredientele acestor produse sunt menționate hidrolizatele de proteine, de soia și de colagen.
Copilului alergic la laptele de vacă nu i se oferă nici lapte de capră, nici lapte de oaie. Aceste tipuri de lapte nu sunt prevăzute nici pentru alimentația obișnuită a sugarilor înainte de împlinirea unui an.
După luna a șasea, alimentele complementare se introduc treptat, evitând laptele de vacă, ouăle, arahidele și produse precum pufuleții cu arahide, carnea de porc și mierea.
La mulți copii, alergiile alimentare se atenuează sau dispar cu timpul. Se menționează că alergiile la lapte și la ouă dispar până la vârsta de trei ani la mai mult de trei sferturi dintre copiii afectați. Reintroducerea alimentului care a provocat reacții este decisă de medicul alergolog pediatru.
Prevenirea afecțiunilor alergice
Evitarea fumului de tutun în apropierea copilului, alăptarea cât mai îndelungată și introducerea treptată a alimentelor complementare după luna a patra au importanță în prevenirea reacțiilor alergice.
La copiii care au rude apropiate cu afecțiuni alergice, riscul de a dezvolta o alergie poate fi considerabil mai mare, ajungând, potrivit unor estimări, până la 70%. Pentru această categorie este prevăzută o abordare mai prudentă:
- Alăptare exclusivă în primele șase luni.
- Introducerea treptată a alimentelor complementare după luna a șasea.
- Evitarea ouălor, peștelui, arahidelor, cărnii de porc și mierii până la sfârșitul primului an.
- Evitarea alimentelor alergene în alimentația mamei care alăptează.
- Evitarea fumatului în apropierea copilului.
- Reducerea, pe cât posibil, a concentrației de praf din locuință.
Boala celiacă și alimentația fără gluten
Boala celiacă, numită și enteropatie glutenică, este o afecțiune digestivă cronică întâlnită atât la copii, cât și la adulți. Ea este asociată cu o reacție persistentă a organismului la gluten și la componentele sale, în special la gliadină.
Glutenul se găsește în anumite cereale, în principal în grâu, orz și secară. Orezul, porumbul și hrișca nu conțin gluten.
Semnele bolii celiace la copiii mici
Simptomele încep adesea să fie observate între luna a noua și luna a douăzeci și patra de viață. Acestea pot include tulburări digestive, mai ales scaune abundente, urât mirositoare, și diaree. Copilul poate lua mai puțin în greutate, poate deveni iritabil și poate dezvolta o anemie mai pronunțată.
Diagnosticul este stabilit de un gastroenterolog pediatru în urma investigațiilor necesare. O dietă strictă fără gluten stă la baza tratamentului reușit și poate permite continuarea corespunzătoare a creșterii și dezvoltării.
Introducerea cerealelor cu gluten la o vârstă foarte mică este asociată cu un risc crescut de forme clinice mai severe ale bolii. De aceea, schema diversificării prevede introducerea lor după luna a șasea, iar la copiii predispuși la alergii, chiar mai târziu.
Problemele digestive în primul an de viață
În primul an, creșterea și dezvoltarea sunt mai rapide decât în orice altă perioadă a copilăriei mici. Un sugar sănătos își dublează, de obicei, greutatea de la naștere în primele șase luni și o poate tripla până la sfârșitul primului an.
Tulburările digestive îi îngrijorează frecvent pe părinți și sunt un motiv obișnuit de prezentare la pediatru. Printre cele mai întâlnite probleme se numără eliminarea unor cantități mici de hrană, adică regurgitația, vărsăturile și constipația.
Diferența dintre regurgitație și vărsătură
Regurgitația înseamnă revenirea în gură a unei cantități mici din hrana înghițită, în timpul mesei sau imediat după hrănire. Este frecventă la sugari și, în general, se atenuează treptat în primul an.
Vărsătura presupune o eliminare mai pronunțată a conținutului stomacului și apare, de obicei, la un anumit timp după masă. Refluxul gastroesofagian este una dintre cauzele frecvente ale revenirii conținutului gastric.
Refluxul gastroesofagian la bebeluși
Refluxul gastroesofagian reprezintă revenirea conținutului stomacului în esofag. Apare la aproximativ 20–40% dintre sugari și poate începe între a doua și a șasea săptămână de viață. Cauzele pot fi diferite, dar un rol important îl are imaturitatea mecanismului care împiedică în mod normal revenirea conținutului gastric.
Când copilul se dezvoltă bine și ia corespunzător în greutate, fenomenul este adesea considerat tranzitoriu. Dacă însă regurgitarea hranei duce la stagnarea greutății sau la alte probleme de sănătate, situația poate căpăta caracteristicile bolii de reflux.
Posibilele complicații ale bolii de reflux
Revenirea frecventă a conținutului gastric acid poate inflama mucoasa esofagului. În cazurile mai severe pot apărea anemie și vărsături cu sânge.
Pot surveni complicații suplimentare dacă acest conținut ajunge la căile respiratorii și pătrunde în trahee. Printre acestea sunt menționate inflamația corzilor vocale, pneumonia de aspirație și bronșitele repetate.
Abordări în tratarea refluxului
Tratamentul problemelor de reflux poate cuprinde măsuri alimentare, adaptarea poziției corpului, medicamente și, foarte rar, intervenție chirurgicală. Societatea Europeană de Gastroenterologie Pediatrică, ESPGHAN, a analizat aceste abordări în recomandările sale de specialitate.
Măsuri alimentare. Pentru bebelușii hrăniți cu formulă pot fi folosite preparate antireflux speciale, cunoscute drept formule AR, destinate să reducă revenirea laptelui în esofag. Este descrisă și îngroșarea formulei obișnuite prin adăugarea a 2–5% mucilagiu de orez. Această metodă de adaptare a formulei nu se aplică sugarilor alăptați exclusiv.
Măsuri de poziționare. Printre metodele descrise se numără ridicarea căpătâiului cu aproximativ 30%, ținerea bebelușului în poziție verticală, cu capul sprijinit pe umărul mamei, cel puțin o jumătate de oră după masă și așezarea lui pe partea dreaptă, cu căpătâiul ridicat.
Tratament medicamentos. Se folosește rar, de obicei după evaluarea de specialitate și investigațiile în spital efectuate de gastroenterologul pediatru.
Tratament chirurgical. La copii se recurge la el extrem de rar.
Alte cauze posibile ale vărsăturilor
Vărsăturile la copii nu sunt întotdeauna legate de refluxul gastroesofagian. Printre cauzele posibile se numără hipersensibilitatea la proteinele laptelui de vacă, malformațiile congenitale ale sistemului digestiv, bolile metabolice, infecțiile și anumite afecțiuni ale sistemului nervos central. Având în vedere varietatea cauzelor posibile, este necesar să cereți sfatul pediatrului atunci când copilul varsă.
Câteva rețete pentru bebeluși
Prepararea piureurilor și a altor mese simple permite combinarea unor alimente de proveniențe diferite și cu o compoziție nutrițională variată.
Rețetele cuprind fructe, legume, cereale, lapte, carne, pește și ouă, în cantități și cu moduri de preparare potrivite diferitelor etape ale diversificării.
Piure de fructe cu fulgi de orez sau de porumb
Ingrediente:
- 100 ml de apă
- 5 g de zahăr, aproximativ o linguriță
- 15–20 g de fulgi de orez sau de porumb
- 50–80 g de fructe proaspete, precum măr, banană, caisă sau piersică
Mod de preparare
Dați în clocot apa cu zahărul, apoi turnați lichidul cald peste fulgi. Amestecați până când compoziția devine omogenă, fără cocoloașe.
Cât compoziția este încă caldă, adăugați fructele spălate și curățate, rase, pasate sau mărunțite în prealabil.
Această masă este prevăzută după împlinirea a patru luni, în locul unei mese de lapte.
După luna a șasea, fulgii de orez sau de porumb pot fi înlocuiți cu biscuiți.
Griș cu lapte
Ingrediente:
- 200 ml de lapte
- 15 g de griș de grâu sau de porumb, aproximativ trei lingurițe
- 15 g de zahăr
Mod de preparare
Aduceți laptele și zahărul la fierbere, apoi adăugați treptat grișul, amestecând continuu.
Fierbeți compoziția aproximativ 10–15 minute, până ajunge la consistența dorită.
Dacă se evaporă prea mult lichid în timpul fierberii, puteți adăuga cantitatea necesară de apă.
Preparatul este prevăzut după împlinirea vârstei de șase luni.
Terci de cereale cu lapte
Ingrediente:
- 220 ml de lapte
- 10 g de zahăr
- 30 g de fulgi de porumb sau de orez, aproximativ șapte până la opt linguri
Mod de preparare
Fierbeți laptele cu zahărul aproximativ trei minute, apoi turnați-l peste fulgi.
Amestecați până când dispar toate cocoloașele și compoziția devine omogenă.
Masa este prevăzută după împlinirea vârstei de patru luni.
Folosiți laptele pe care copilul îl primește în mod obișnuit: lapte matern muls, formulă de început până la patru luni sau formulă de continuare după această vârstă.
După luna a șasea, fulgii de orez sau de porumb pot fi înlocuiți cu aproximativ 20 g de biscuiți măcinați sau zdrobiți.
Piure de legume
Ingrediente:
- 50–80 g de legume, precum morcov, mangold, spanac, gulie sau conopidă
- 150 ml de apă
- 5 g de unt
- 100 ml din laptele pe care copilul îl bea în mod obișnuit
Mod de preparare
Curățați legumele, spălați-le bine și fierbeți-le în apă până se înmoaie complet.
Apoi pasați-le sau mixați-le până obțineți o compoziție omogenă.
Adăugați foarte puțină sare și o linguriță de unt. Ajustați consistența cu apa în care au fiert legumele sau cu lapte.
În piure se pot adăuga și griș de porumb sau de grâu fiert, precum și fulgi de orez.
Piureul de legume și cereale cu lapte este prevăzut după împlinirea vârstei de șase luni.
Piure de legume cu carne, pește sau ou
Ingrediente:
- 80–100 g de legume: morcov, mangold, spanac, roșie, gulie, praz, varză de Bruxelles, varză, dovlecel, fasole sau mazăre
- 200–250 ml de apă
- 5 g de unt, aproximativ o linguriță
- 10 g de griș de grâu, griș de porumb sau paste făinoase mici
- 20–30 g de carne sau pește: pui, curcan, miel, vițel, ficat sau pește alb
Fasolea și mazărea sunt prevăzute sub formă pasată începând din luna a zecea.
Mod de preparare
Fierbeți legumele curățate și spălate împreună cu carnea, în apă ușor sărată, până când toate ingredientele sunt bine pătrunse.
Pasați sau mixați legumele și mărunțiți separat carnea.
Adăugați grișul de grâu sau de porumb ori pastele foarte mici în lichidul în care au fiert ingredientele. După fierberea cerealelor sau a pastelor, adăugați legumele mărunțite și mai dați amestecul puțin în clocot.
La final adăugați carnea, peștele sau oul, mărunțite fin.
În locul grișului și al pastelor puteți folosi cartof, mălai sau orez.
Carnea poate fi înlocuită cu ficat sau cu gălbenuș fiert tare, zdrobit cu furculița.
Piure de fructe cu fulgi de cereale
Ingrediente:
- 50 ml de apă fiartă
- 20 g de fulgi de orez, aproximativ patru linguri
- 100–120 g de fructe spălate și curățate
- Opțional, 100 ml din laptele pe care copilul îl bea în mod obișnuit
Mod de preparare
Turnați apa fiartă peste fulgii de orez și omogenizați compoziția cu furculița.
Lăsați-o să se răcească puțin, apoi adăugați fructele pregătite și mărunțite.
Amestecați sau mixați până obțineți consistența dorită.
Puteți adăuga și laptele care face deja parte din alimentația copilului.
După luna a șaptea, fulgii de orez sau de porumb pot fi înlocuiți cu doi până la trei biscuiți petit beurre, ținând cont că aceștia conțin lapte.
După luna a noua, laptele din piure poate fi înlocuit cu iaurt sau brânză.
Legume cu cereale și ulei de măsline
Ingrediente:
- Legume la alegere
- Orez sau mălai
- Apă
- O linguriță de ulei de măsline
Mod de preparare
Curățați și spălați legumele, puneți-le într-un vas și turnați peste ele suficientă apă clocotită cât să le acopere.
Când sunt pe jumătate fierte, adăugați orezul spălat sau mălaiul și o linguriță de ulei de măsline.
Continuați fierberea aproximativ zece minute.
Când ingredientele s-au înmuiat complet, scurgeți-le și mixați-le sau pasați-le. Dacă este nevoie, adăugați din apa în care au fiert legumele, până obțineți consistența dorită.
După luna a șaptea, masa poate fi completată cu două până la trei linguri de carne fiartă și mărunțită.
De la aceeași vârstă, legumele pot fi fierte în supă de carne strecurată, în loc de apă simplă.
Ce lapte folosim în piureuri și terciuri?
Pentru preparatele pe bază de lapte și cele din lapte cu cereale se folosește laptele pe care bebelușul îl primește deja.
Acesta poate fi lapte matern muls, formulă de început prevăzută până la împlinirea a patru luni sau formulă de continuare pentru vârstele următoare.
Astfel, laptele pe care copilul îl acceptă deja rămâne parte a meselor pe măsură ce meniul se diversifică.


